Skip to main content

Scoase din supermarketuri de aproape doi ani, de la 1 ianuarie 2019, pungile de plastic poluante au fost înlocuite treptat de noile venite, despre care se spune că sunt mai „responsabile”, ecologice şi biodegradabile.

Totuşi, de la intrarea lor pe piaţă, atacurile împotriva acestor noi pungi și ambalaje prezentate ca fiind „verzi” s-au înmulțit la nivelul întregii Europe, iar mai multe asociaţii s-au întrecut în tot felul de studii care să separe adevărul de fals.

Citește și: REZOLVĂM O PROBLEMĂ CREÂND-O PE ALTA! CUM AU AJUNS MĂȘTILE DE PROTECȚIE SĂ FIE PRINCIPALII FACTORI DE POLUARE – FOTO

Conform legii, sunt interzise pungile de transport din plastic subțire (grosime mai mică de 50 microni) cu mâner, furnizate consumatorilor la punctele de vânzare. Pentru a umple golul creat de această interdicție – și pentru a oferi o alternativă utilizatorilor – industria de profil a venit cu plasticul biodegradabil şi cu promisiunea de a produce pungi cu grad de poluare zero, degradabile în condiţii domestice. Dar rezultatele nu sunt întotdeauna la înălţimea aşteptărilor.

La sfârșitul anului 2019, o echipă de oameni de știință de la Universitatea din Plymouth (Marea Britanie) a dezgropat așa-numitele pungi „biodegradabile” pe care le îngropaseră cu trei ani mai devreme în grădina unei școli. Intacte, pungile ar fi putut fi refolosite pentru o nouă sesiune de cumpărături.

Această “defecțiune” a anumitor materiale plastice biodegradabile poate fi explicată de mai mulți factori. În primul rând, deoarece ele conțin întotdeauna hidrocarburi. Legile europene precizează conținutul minim de material bio pentru pungi: „50% în ianuarie 2020, 60% în ianuarie 2025”. Prin urmare, astăzi, așa-numitele pungi biodegradabile pot fi în continuare poluante, în proporţie de până la 50%. În al doilea rând, aceste aceste pungi sunt rareori biodegradabile, cel puțin nu într-un mediu domestic.

În prezent, majoritatea pungilor sunt biodegradabile, dar numai într-un mediu industrial, adică în condiții foarte specifice (temperatură, umiditate etc.) care sunt greu de reprodus într-un mediu domestic. Prin urmare, pungile trebuie colectate și tratate separat, printr-un circuit dedicat şi din păcate sistemul comunitar de colectare nu este încă pregătit pentru asta.

Într-o altă ordine de idei, consumatorul însuşi este lăsat într-o stare de confuzie în legătură cu aceste acţiuni şi materiale “bio”. Spre exemplu, vorbim despre o confuzie între biosursă (originea materialului) și biodegradabil (sfârșitul vieții al materialului), dar mai ales despre ambiguitatea cuvântului „biodegradabil”, care nu oferă nicio precizie a intervalului de timp în care materialul este se biodegradează de fapt în natură: 2 luni? 1 an ? 500 de ani?

EXISTĂ UN BIOPLASTIC REAL CARE SĂ NE SALVEZE?

Pentru experții în domeniu, acest eșec parțial nu este o mare surpriză. „Trebuie să știți că primele materiale plastice care au existat – cu mult înainte de sosirea petrolului – ele proveneau din surse biologice”, explică Michel Daigney, responsabil pe domeniul sectorial chimie-mediu, la Bpifrance. “Dar, o dată cu petrolul, cercetarea, dezvoltarea și abilitățile tehnice au fost mobilizate pentru a lucra asupra materiei prime petroliere”. Astfel, dacă materialele plastice biosursă și biodegradabile au revenit timid pe piață în ultimii douăzeci de ani, ele rămân marginale, reprezentând mai puțin de 1% din volumul tuturor materialelor plastice.

Când legea de interzicere a pungilor din plastic a deschis o oportunitate de dezvoltare pentru aceste bioplastice, producătorii s-au orientat repede și au introdus pe piață toate tipurile de pungi. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că, printre aceste produse nematurate, performanța este foarte variabilă de la un produs la altul.

Pentru Michel Daigney, studiile copleșitoare publicate pe această temă merită o nuanțare: “Studiile care vizează testarea degradării pungilor compostabile nu au fost efectuate folosind exact soluții de compostare. Îngroparea unei pungi sau scufundarea ei în apa mării nu este suficientă pentru a ști dacă punga este compostabilă: compostarea este un proces precis, care funcționează la minim 20 – 30 de grade Celsius, adică o temperatură mult mai mare decât în subteran”.

Citește și: TRANSFORMAREA PLASTICULUI ÎN MÂNCARE, ULTIMA INVENŢIE A SAVANŢILOR. ESTE CAMPANIA DE RECICLARE DOAR O MARE FRAUDĂ? PESTE 90% DIN PLASTICUL PRODUS ÎN ULTIMII 70 DE ANI NU A FOST NICIODATĂ RECICLAT, CIFRE ŞI DATE CARE ARATĂ CÂT DE SUFOCAT E MEDIUL

Cu toate acestea, marii actori de pe piaţa de distribuţie şi profesioniştii în ambalaje nu stau cu mâinile în sân. Se estimează că 3,4 milioane de euro sunt mobilizați în fiecare an de către distribuitorii francezi pentru a îmbunătăți impactul ecologic al ambalajelor lor. „În fiecare an, toate aceste noi materiale plastice progresează, iar cele mai puțin eficiente produse părăsesc piața”, subliniază Michel Daigney.

Actorii inovației sunt, de asemenea, pe punctul de a produce materiale plastice fără nici cea mai mică urmă de petrol: în Chile, compania Solubag a proiectat o pungă care poate fi solubilă în câteva minute în apă, fiind produsă dintr-un derivat de calcar și alcool polivinilic (PVA). O altă companie, Polybiom, cu sediul în Seine-et-Marne, a inventat o rețetă 100% din plastic vegetal, de această dată pe bază de plante de miscanthus.

În ceea ce privește descompunerea, colaborarea dintre start-upul din Auvergne Carbiolice și compania daneză de biotehnologie Novozymes oferă, de asemenea, partea sa de soluții. Prin adăugarea unei enzime la compoziția bioplasticului său în PLA – un plastic 100% pe bază de plante, plasticul devine efectiv 100% bio și 100% biodegradabil în 200 de zile într-un compostator de acasă. „Suntem doar la începutul cercetării asupra polimerilor biosursă”, explică Michel Daigney.

“Există multe căi de explorat: anumiți poliesteri biodegradabili – polihidroxialcanoați (PHA) – sunt deja produși în mod natural de peste 300 de bacterii. Avem în vedere și producerea de plastic din deșeuri organice și uleiuri uzate, dar și sinteza materialelor plastice direct din CO2 ”, mai explică acesta.

Citește și: DE CE NE TEMEM DE ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ? FRIGUL A FOST DINTOTDEAUNA MARELE DUŞMAN AL VIEŢII, RĂCIREA CARE URMEAZĂ REPREZINTĂ AMENINŢAREA MORTALĂ

Va exista mâine un plastic 100% vegetal și 100% compostabil, susținut de un sistem dedicat și eficient de colectare? Poate. „Unele dintre barierele rămase pot fi ridicate dacă se introduce pe piață un volum suficient de materiale plastice biodegradabile (și pentru unele și reciclabile), făcând astfel posibilă dezvoltarea unor sectoare specifice sau integrarea în viitoarele canale de tratare a deșeurilor biologice” conchide Michel Daigney.

Eficiente sau nu, materialele plastice biodegradabile sunt, din păcate, doar o parte a soluției. „  Dacă ne uităm la poluarea cu plastic din oceane , vedem că adevărata problemă este când lipsesc colectarea și sortarea deșeurilor” , observă Michel Daigney. În acest punct, mai multe proiecte sunt, de asemenea, în curs de dezvoltare. Spre exemplu, cercetătorii de la Plastic@sea studiază colonizarea, biodegradabilitatea și toxicitatea materialelor plastice în mare, în timp ce fundația Tara Océan analizează scurgerile de deșeuri de plastic în mare, dar până la rezultate concrete cea mai bună soluție este să limităm noi înşine utilizarea ambalajelor din plastic, preferând ambalaje sau pungi reutilizabile și returnabile.

One Comment

Leave a Reply

ten − six =