Skip to main content

În contextul evenimentelor politico-sociale care ne-au invadat viaţa în ultimele luni, joi 15 octombrie a avut loc un moment istoric care a trecut aproape neobservat. După aproape două decenii de aşteptare şi promisiuni a fost înfiinţată în sfârşit Poliţia Animalelor, organism de sine stătător, care se va ocupa exclusiv de drepturile şi protecţia necuvântătoarelor. Ea va funcţiona cu 488 de angajaţi şi 88 de medici veterinari şi va fi dotată la cel mai înalt nivel, pentru a putea interveni de urgenţă în salvarea animalelor.

De acum încolo,  animalele aflate în pericol vor putea fi confiscate, iar polițiștii vor avea dreptul să intre pe o proprietate privată fără mandat de la judecător dacă se constată că animalul este în pericol.

De asemenea, polițiștii se pot folosi de forțele și mijloacele din dotare ca să acționeze pentru salvarea unui animal, iar „acțiunile polițiștilor, inclusiv cele de pătrundere, pot fi înregistrate cu mijloacele audiovideo sau foto din dotare, fără consimțământul persoanelor”.

Poliția Animalelor va avea atribuții inclusiv în ceea ce privește animalele sălbatice și va fi în subordinea Poliției Române.

Ce se înțelege prin situația de pericol pentru animale:

a) rănirea sau schingiuirea animalelor;

b) organizarea de lupte între animale sau cu animale;

c) practicarea tirului pe animale domestice sau pe animale sălbatice captive;

d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea;

e) prezența fără supraveghere, pe căile de circulație publică, a animalelor din speciile ecvine și rumegătoare mari și mici.

Astfel, polițiștii pot interveni dacă vor constata existența situației de pericol pe baza evaluării situației de fapt și a stării fizice a animalului care rezultă din:

a) constatarea directă și consemnarea celor constatate într-un înscris ori înregistrarea celor constatate cu mijloace tehnice;

b) declarațiile persoanelor implicate în activitățile prevăzute la alin.(2) sau ale persoanelor care au asistat la activitățile respective sau au cunoștință despre desfășurarea acestora;

c) înregistrări video sau audio ori fotografii, indiferent de proveniența acestora;

d) înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau postărilor în mediul electronic și/sau de telefonie mobilă;

e) fișa de observație clinică întocmită de un medic veterinar.

Totodată, în cazurile în care nu s-a putut interveni la timp pentru salvarea animalelor, se prevede că „în situația în care este necesară curmarea suferințelor fizice inutile ale animalului rănit, serviciile publice, prin medici veterinari, efectuează eutanasia acestuia la fața locului”.

Rămâne de văzut cât de practică şi eficientă va fi această Poliţie şi cât de mult va schimba percepţia că România este o ţară unde drepturile animalelor sunt ignorate şi unde cruzimea faţă de acestea i-a făcut pe mulţi străini să ne considere barbarii Europei.

REALITATEA CRUDĂ DIN SPATELE CIFRELOR

Un ghid australian ne spune că în 2018 România număra o populaţie de 4.100.000 câini, situându-se astfel pe locul 17 la nivel mondial ca mărime a populaţiei. La pisici numărul este aproximativ la fel, diferenţa fiind la nivel mondial, unde ne situăm pe locul 12. Doar în municipiul București, o familie din trei posedă un animal de companie, câini fiind cei mai des întâlniți, iar din ultimele statistici rezultă că există peste 600.000 de deținători de animale de companie în capitală. Nici la capitolul păsări de apartament nu stăm rău,  fiind pe locul 20 la nivel mondial cu o populație de 265.000. România are cel mai echilibrat număr de câini și pisici la nivel global, 45% dintre gospodarii având fie un câine fie o pisică, potrivit chicbijoux.ro. Un studiu mai vechi realizat de GFK Global în 2014, spune că nu stăm foarte rău nici la capitolul achiziționării mâncării specializate, această regăsindu-se în 5 din 10 gospodarii.

Dacă ne-am luă doar după aceste date, prima concluzie ar fi că suntem o societate care își dorește animale de companie în familie și care înțelege responsabilitatea asociată. Realitatea însă, e puțin mai crudă. Abuzurile împotrivă animalelor sunt tot prezente și abandonul lor încă foarte actual.  Actele de cruzime țin direct de mentalitatea colectivă și educația la care a fost expusă persoana. Aceste probleme sunt predominante în zona balcanică și au fost de multe ori subiecte ale presei internaționale.

Oficial, în România, între 2011 şi 2013 au fost constatate 879 de cazuri grave de cruzime asupra animalelor, considerate infracţiuni. Între 2014-2018 numărul sancţiunilor a scăzut la 290, dar asta este doar mica parte vizibilă a reacităţii ascunse, fiindcă multe alte abuzuri rămân îngropate în gospordăriile unde au loc. În plus, nu vorbim aici doar de câini şi pisici, ci şi de cai şi alte animale de povară. De asemenea, cruzimea nejustificată faţă de animalele sălbatice este foarte greu de dovedit şi cel mai adesea trecută sub tăcere. Poliţia Animalelor are tocmai acest rol de a săpa adânc toate aceste cazuri şi de a sparge acea complicitate tăcută care ne-a făcut pe mulţi dintre noi părtaşi la atâtea abuzuri faţă de aceste suflete neajutorate.