Skip to main content

La o lună de la scrutinul prezidenţial, SUA îşi caută încă preşedintele, şi în timp ce Joe Biden îşi face planuri despre cum va petrece următorii patru ani la Casa Albă, Donald Trump nu se lasă dus cu niciun chip din Biroul Oval. Şi în timp ce aşteptăm încă rezultatele oficiale, acceptate de toată lumea, USNews.com a făcut un top al celor mai jalnici preşedinţi din istoria SUA. Este o ierarhie care încearcă să fie cât mai obiectivă cu putinţă, având la bază cercetări şi studii ale unor profesori universitari şi metodologii complexe care le-au măsurat performaneţele.

10. Benjamin Harrison

Născut: 20 august 1833

Decedat: 13 martie 1901

Mandat prezidenţial: 1889-1893

Vicepresedinte: Levi Morton

Era nepotul fostului președinte William Henry Harrison şi se crede că politicile lui economice au condus la Panica din 1893. Benjamin Harrison a fost ales în funcţie la sfârșitul anilor 1800, într-o perioadă în care tarifele ridicate au contribuit la construirea unui excedent bugetar considerabil. Harrison a ales să cheltuiască acești bani, menținând în același timp tarifele foarte ridicate, devenind astfel primul președinte din istoria SUA al cărui buget federal a “mâncat” un miliard de dolari. Poate cheltuielile și taxele ridicate nu ar fi fost privite atât de negativ, dar sprijinul său pentru Taxa McKinley, care a crescut taxele medii la ratele istorice, a contribuit în cele din urmă la Panica din 1893, eveniment considerat pe scară largă ca fiind printre cele mai grave recesiuni economice din istoria americană.

9. Chester A. Arthur

Născut: 5 octombrie 1829

Decedat: 18 noiembrie 1886

Mandat prezidenţial: 1881-1885

Vicepreşedinte: nu a avut

Arthur este unul dintre puținii lideri americani care nu au câștigat alegerile prezidențiale, el nefiind ales din punct de vedere tehnic preşedinte al Statelor Unite. El a preluat rolul de lider al naţiunii americane imediat după asasinarea preşedintelui ales, James Garfield, în 1881. A avut un mandat slab şi nu a reușit să obțină sprijinul Partidului Republican pentru candidatura la următoarele alegeri, din 1885, lucru foarte rar întâlnit pe scena politică americană cu preşedintele în funcţie să nu fie sprijinit pentru un nou mandat. De altfel, prestaţia sa la Casa Albă a făcut ca Republicanii să piardă alegerile din SUA, după 16 ani de preşedinţie neîntreruptă. Arthur a condus America într-un moment în care scenă politică era extrem de coruptă şi deși administrația sa nu este amintită a fi fost implicată în niciun scandal major, el a fost atât de şters ca preşedinte încât mulţi nici nu şi-l amintesc şi doar statisticile îl ţin în cărţile de istorie.

Citeşte şi: AMERICA LA RĂSCRUCE. TOP 10 CELE MAI RUŞINOASE MOMENTE DIN ISTORIA SUA, DE LA LAGĂRE DE CONCENTRARE LA CELE PATRU MARI EŞECURI ALE PERIOADEI POSTBELICE

8. Herbert Hoover

Născut: 10 august 1874

Decedat: 20 octombrie 1964

Mandat prezidenţial: 4 martie 1929 – 4 martie 1933

Vicepreşedinte: Charles Curtis

Hoover era cunoscut ca slab orator, dar care a alimentat războaiele comerciale și a exacerbat Marea Depresiune. Al 31-lea președinte al SUA, el a fost ales în ajunul Marii Crize şi s-a instalat în Biroul Oval cu abilitățile unui tehnocrat și manager desăvârșit. Nativ din Iowa și cu diploma de inginer luată la Stanford, el a desfășurat operațiuni masive de ajutorare în Europa, atât în timpul, cât și după primul război mondial. Odată ce s-a instalat Marea Criză, a redus impozitele și a început proiecte de lucrări publice pentru crearea de locuri de muncă, dar respectarea rigidă a principiilor sale conservatoare a fost o mare problemă a sa. Un comunicator slab, s-a dovedit în plus a fi răutăcios și lipsit de griji. Persoanele fără adăpost și-au denumit Hoovervilles magherniţele în care fuseseră nevoite să se mute, lucru care spune multe despre cum îl percepea mulţimea. Poate cea mai mare gafă politică a sa a fost susținerea și semnarea unui act tarifar care a alimentat războaiele comerciale internaționale și a înrăutățit criza. În concluzie, se poate spune despre Hoover că nu a reuşit să se ridice la înălţimea marii provocări a timpului său.

7. John Tyler

Născut: 29 martie 1790

Decedat: 18 ianuarie 1862

Mandat prezidenţial: 4 martie 1841 – 4 martie 1845

Vicepreşedinte: Nu a avut

A fost un apărător dur al sclaviei şi a abandonat platforma partidului său imediat ce a ajuns președinte. El a ajuns în fotoliul de la Casa Albă fără să fi fost ales, ci din scaunul de vicepreşedinte, pentru că William Harrison a murit de pneumonie la numai 30 de zile după ce a fost confirmat în funcție şi a depus jurământul ca preşedinte al SUA. John Tyler a ajuns să fie dispreţuti de majoritatea partidului său, căruia i s-a opus prin veto la majoritatea legilor importante, inclusiv una de înfiinţare a unei bănci naţionale. Ca răspuns la aceste veto-uri, majoritatea cabinetului lui Tyler a demisionat, iar congresmanii l-au expulzat pe Tyler din partid. O rezoluție prin care se solicită punerea sa sub acuzare a fost introdusă în Cameră, însă ea nu a trecut.

6. Millard Fillmore

Născut: 7 ianuarie 1800

Decedat: 8 martie 1874

Mandat prezidenţial: 9 iulie 1850 – 4 martie 1853

Vicepreşedinte: Nu a avut

Președinția Millard Fillmore a început la moartea preşedintelui Zachary Taylor. Anterior el fusese vicepreședinte al Statelor Unite timp de 1 an şi 4 luni. I se reproşează că a susţinut Compromisul din 1850, care a stabilit temporar statutul de sclavie pe pământurile din sud, dobândite ca urmare a războiului mexican-american. O parte controversată a Compromisului a fost Fugitive Slave Act, care accelera întoarcerea sclavilor evadați pe terenurile celor care revendicau dreptul de proprietate asupra lor. La două decenii după notoriu acord, New York Times a opinat că a fost o nenorocire să Fillmore a văzut în sclavie o întrebare politică și nu una de ordin moral. “Nenorocirea” ar putea părea acum un cuvânt prea amabil, scriu cei de la USNews.

5. William Henry Harrison

Născut: 9 februarie 1773

Decedat: 4 aprilie 1841

Mandat prezidenţial: 4 martie 1841 – 4 aprilie 1841

Vicepreşedinte: John Tyler

Ținând cel mai lung discurs inaugural din istoria SUA, Harrison a contactat o pneumonie care l-a ucis şi a făcut din președinția sa de 30 de zile cea mai scurtă din istoria Statelor Unite. Harrison a fost, de asemenea, primul președinte american care a decedat în timpul mandatului său.

4. Warren G. Harding

Născut: 2 noiembrie 1865

Decedat: 2 august 1923

Mandat prezidenţial: 4 martie 1921 – 2 august 1923

Vicepreşedinte: Calvin Coolidge

Harding a fost un jucător avid de poker, a cărui administrație a rămas cel mai bine în memorie prin scandaluri şi corupție. Printre altele, ministrul de interne a luat de mai multe ori mită de la o companie petrolieră care a dobândit monopolul asupra unor surse bogate. Preşedintele, deşi a recunoscut gravitatea faptelor, nu a luat nicio măsură. Îi lipsea cu desăvârşire energia, dar nu îi era jenă să îşi admită incompetenţa, spunându-le consilierilor că nu ar fi trebuit niciodată să ajungă la Casa Albă. Stresul a contribuit fără îndoială la moartea sa în timp ce era încă în funcție, deces cauzat probabil de un accident vascular cerebral.

3. Franklin Pierce

Născut: 23 noiembrie 1804

Decedat: 8 octombrie 1869

Mandat prezidenţial: 4 martie 1853 – 2 august 1857

Vicepreşedinte: William R. King

Dorinţa neîncetată de război a acestui veteran al Războiului Mexican a pregătiti terenul pentru Războiul Civil Deşi provenea din partea nordică, omul de stat simpatiza cu sudiştii. Opozanţii sclaviei îi numeau pe astfel de simpatizanţi “doughface”, o persoană maleabilă ca aluatul. În 1854, Pierce a susţinut printre altele o lege care le permitea statelor Nebraska şi Kansas introducerea sclaviei. Lipsa de popularitate a atins apogeul când a propus să i se declare război Spaniei dacă nu va vinde Cuba către Statele Unite. Theodore Roosevelt a scris mai târziu despre Pierce că a fost „un instrument servil al oamenilor mai răi decât el, gata oricând să facă orice lucru pe care I l-ar cere stăpânii de sclavi”.

2. Andrew Johnson

Născut: 29 decembrie 1808

Decedat: 31 iulie 1875

Mandat prezidenţial: 15 aprilie 1865 – 4 martie 1869

Vicepreşedinte: Nu a avut

A fost probabil cel mai rasist preşedinte din istoria SUA, s-a pronunţat vehement împotriva ideii de egalitate în drepturi pentru toţi cetăţenii şi s-a folosit de veto în cazul unei legi care ar fi acordat aceste drepturi sclavilor nou eliberaţi. În epistole îşi menţiona convingerea că ţara era doar pentru omul alb, prin urmare cât va fi el în funcţie, şi puterea va aparţine tot omului alb.

1. James Buchanan

Născut: 23 aprilie 1791

Decedat: 1 iunie 1868

Mandat prezidenţial: 4 martie 1857 – 4 martie 1861

Vicepreşedinte: John Breckinridge

Abia instalat la Casa albă, James Buchanan a primit în 1857 câteva rapoarte false privind iminenţa izbucnirii unei revolte a mormonilor pe teritoriul statului Utah. Preşedintele nu a cercetat problema în amănunt, ci a decis pur şi simplu să trimită o armată acolo. Din fericire, trupele s-au blocat în Wyoming din cauza zăpezii, evitându-se conflictul armat, înlocuit de negocieri. În Washington însă tensiunile dintre politicieni nu îşi găseau rezolvare – ţara era în prag de război civil. De asemenea, a avut o atitudine foarte slabă faţă de valul secesionist din sud, fapt care i-au atras mai târziu numeroase critici.