Skip to main content

Mult timp limitat la granițele Japoniei, „karoshi”, sau moartea din cauza muncii excesive la serviciu, are acum o dimensiune globală, potrivit unui raport comun al OMS și OIM, publicat în luna mai. Criza din sănătate, cauzată de coronavirus, nu a făcut decât să amplifice fenomenul, fără ca politicile publice sau politicile de resurse umane să poată rezolva problema.

Iulie 2013. Mira Sado, reporter pentru canalul național japonez de televiziune NHK, trebuie să se pregătească de două rânduri de alegeri – pentru Adunarea Metropolitana din Tokyo și cele pentru Camera Consilierilor. Ea face ore suplimentare pentru a acoperi evenimentul – incluzând aici munca în weekend-uri. Tânăra nu termină niciodată lucrul înainte de miezul nopții și ajunge la 159 de ore și 37 de minute de ore suplimentare într-o lună. O cifră care ar fi chiar subestimată, potrivit tatălui ei, care a scanat telefonul mobil și computerul de lucru al jurnalistei, el calculând 209 de ore suplimentare de lucru. În medie, Miwa Sado a lucrat cu 5,9 ore mai mult pe zi pentru a acoperi evenimentul politic și a primit doar două zile libere pe lună. O situație necruțătoare, care a dus-o la suprasolicitare.

Citește și: FEMEILE JAPONEZE NU SE ÎNGRAŞĂ ŞI NU ÎMBĂTRÂNESC. SECRETE DIN BUCĂTĂRIA NIPONĂ, DEZVĂLUITE DE O SCRIITOARE DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE

”Sunt prea ocupată și stresată și mă gândesc cel puțin o data pe zi să renunț la serviciu, dar cred totuși că trebuie să stau acolo”, i-a scris Miwa tatălui ei. Pe 24 iulie 2013, la trei zile după rezultatele alegerilor senatoriale, tânăra de 31 de ani a murit de insuficiență cardiacă congestivă. Pe scurt, inima ei devenise prea slabă pentru a-i pompa suficient sânge prin corp. Biroul Muncii, care a stabilit că moartea ei este legată de suprasolicitare, a declarat că Miwa Sado „s-a confruntat cu circumstanțe care făceau imposibilă luarea concediului, cu responsabilități care îi cereau, de asemenea, să se culce foarte târziu” . “Putem deduce că ea se afla într-o stare de oboseală acumulată și lipsă cronică de somn”, mai precizează raportul.

„Karoshi”, o boală profesională

Acest caz a devenit simbolul unui fenomen recunoscut ca boală profesională în Japonia încă din 1969, când un angajat de 29 de ani care lucra în departamentul de distribuție al unui important ziar japonez a murit din cauza unui stop cardiac la locul de munca. De atunci, mulți sociologi, precum Junko Kitanaka, profesor la Universitatea Keio, au început să studieze cultura japoneză a muncii epuizante.

Cu toate acestea, presiunea asupra lucrătorilor a crescut constant. Motivul principal este explozia numărului de lucrători neregulați (cu contracte pe perioada determinata sau lucrători part-time), care a crescut de la 10% în 1990 la 38% în 2018, cei mai mulți dintre ei lucrând cu mult peste orele legale, în timp ce cei cu contracte regulate, cu normă întreagă, nu s-au simțit capabili să demisioneze , chiar dacă munca lor a devenit intolerabilă. Un raport din 2016, adresat premierului Shinzo Abe, a dezvăluit că unul din cinci japonezi riscă să moară la serviciu, din cauza muncii excesive. Peste 20% dintre companiile chestionate în perioada decembrie 2015 – ianuarie 2016 au declarat că unii dintre angajații lor au lucrat mai mult de 80 de ore suplimentare pe lună – limita peste care crește riscul de karoshi.

Citește și: “WHITE MONKEY JOB” – CUM SĂ CÂŞTIGI BANI ÎN ASIA FĂRĂ SĂ MUNCEŞTI. O INDUSTRIE SUBTERANĂ CU OFERTE CÂT SE POATE DE REALE, PENTRU CEI CARE NU ŞTIU SĂ FACĂ NIMIC

În urma acestui raport, Shinzo Abe a introdus în 2018 un proiect de lege privind „reforma stilului de lucru”, astfel încât angajatorii să-și forțeze angajații să ia concedii. Pentru prima dată a fost stabilit un plafon pentru orele suplimentare. Fixat la 80 de ore pe lună, acest poate fi extins în mod excepțional la 100 de ore pentru „luni speciale” – ceea ce a provocat o revoltă în rândul activiștilor care apără drepturile lucrătorilor. „Guvernul spune: „Dacă lucrați până la acel prag, riscați sa muriți – dar puteți lucra în continuare până la acel prag“ , s-a indignat Makoto Iwahashi, de la organizația pentru drepturile angajaților, POSSE.

În plus, instrumentele represive împotriva angajatorilor care nu respectă acest plafon sunt aproape inexistente. Nu există sancțiuni pentru încălcarea legii de către companii și doar aproximativ 3.300 de inspectori de muncă monitorizează șase milioane de companii japoneze. Angajatorii nu sunt obligați nici măcar să păstreze un jurnal al orelor de muncă ale angajaților lor. „În toate cazurile de karoshi, numitorul comun este că orele reale nu au fost numărate cu exactitate”, a declarat Scott North, profesor emerit de sociologie la Universitatea din Osaka, pentru Wired . Mai mult, orele suplimentare sunt adesea neplătite.

Karoshi se răspândește din ce în ce mai mult, în toată lumea

Un studiu realizat de Organizația Mondiala a Sănătății și Organizația Internațională a Muncii, publicat pe 17 mai, arată că fenomenul suprasolicitării la locul de muncă care duce la moarte a crescut mult de-a lungul anilor și acum se extinde la întreaga lume. „În 2016, programul prelungit de lucru a dus la 745.000 de decese atribuite accidentelor vasculare cerebrale (AVC) sau bolilor cardiace ischemice, o creștere de 29% începând cu anul 2000”, relatează cele doua organizații, într-un comunicat.

Pentru prima dată la nivel global, s-a stabilit că programele prelungite de muncă sunt responsabile pentru aproximativ o treime din totalul estimat al bolilor legate de muncă. Majoritatea deceselor înregistrate s-au numărat în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 60 și 79 de ani, care lucraseră 55 sau mai multe ore pe săptămână când aveau între 45 și 74 de ani. Și, deși această povară afectează în primul rând oamenii care trăiesc în regiunile Pacificului de Vest și Asia de Sud-Est, se extinde și dincolo de aceste granițe. În 2016, un raport guvernamental indica faptul că 16,4% dintre angajații din Statele Unite lucrează în medie cu 49 de ore sau mai mult pe săptămână, 12,5% în Marea Britanie și 10,4% în Franța, comparativ cu 21,3% în Japonia.

Citește și: PREOT FALS ÎN JAPONIA, CEA MAI CONVENABILĂ MESERIE PE CARE O POȚI AVEA ÎN ȚARA SOARELUI RĂSARE. FASCINAȚI DE OCCIDENT, NIPONII AR DA ORICÂT PENTRU O NUNTĂ ÎN STIL EUROPEAN

La fel ca în Japonia, unde guvernul rămâne flexibil în ceea ce privește orele maxime de lucru, Uniunea Europeană accepta contracte de „zero ore”, permițând angajatorului să nu menționeze în contract nicio indicație a orelor sau a timpului minim de lucru. În plus, numărul persoanelor care lucrează ore suplimentare reprezintă în prezent 9% din totalul populației mondiale și continuă să crească. O tendință care expune și mai mulți indivizi la un risc de dizabilitate profesională sau deces prematur și care s-a intensificat o data cu pandemia de Covid-19.

Lockdown-ul a dus la explozia telemuncii, consolidând tendința angajaților de a lucra peste program. „Multe companii au fost forțate să-si reducă activitatea pentru a economisi bani, iar oamenii pe care îi angajează continuă să lucreze ore suplimentare. Niciun loc de muncă nu merită să vă asumați riscul de accident vascular cerebral sau boli de inimă” , a declarat dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS, în declarația Raportului comun al OMS și OIM. Un studiu al Biroului Național de Cercetări Economice (NBER) publicat în iulie 2020 și realizat pe 3,1 milioane de lucrători din America de Nord, Europa și Orientul Mijlociu, confirmă această tendință, indicând faptul că ziua medie de lucru este cu 48 de minute mai lungă decât în anul precedent.
 
În Franța, potrivit unui sondaj realizat de Ministerul Muncii, mai mult de 40% dintre angajați au suferit o deteriorare sau o intensificare a condițiilor lor de muncă de la începutul pandemiei, inducând frecvent suprasolicitarea sau anxietatea în rândul lucrătorilor. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt cei care au suferit în special de intensificarea muncii, din martie 2020. Cinci stagiari medicali s-au sinucis de la începutul anului 2021, epuizați de starea lor de muncă. Din 30.000 de rezidenți în Franța, mai mult de 66% prezintă semne de anxietate, 28% au simptome de depresie și 26% au gânduri suicidare, potrivit unui studiu realizat de National Intersyndicale des Internes (ISNI), din 2017. “Cifrele sunt mai mari acum, după sosirea pandemiei” , mărturisește Gaëtan Casanova, președintele uniunii și stagiar în anestezie-resuscitare, la Paris.

Sursă foto: news.com.au