Skip to main content

Un fenomen des întâlnit în ştiinţă este sindromul impostorului, situaţie în care, cu cât ştii mai multe pe o anumită temă, cu atât simţi mai mult că nu eşti expert în domeniul respectiv, că e imposibil să fii o autoritate în această temă. De partea cealaltă avem ceva numit efectul Dunning-Kruger. Este un rezultat în psihologie care spune că oamenii care nu au cunoaştere sau expertiză într-un domeniu tind să posede o încredere că sunt, de fapt, foarte bine informaţi despre acel domeniu.

Cu toţii ne-am lovit de astfel de personaje, uneori sub-mediocre, care ne-au irosit timpul cu pălăvrăgeala lor, dar specialiştii ne averizează că nu este vorba doar de lăudăroşenie, ci chiar de o boală în sine. Fenomenul a fost testat pentru prima oară într-o serie de experimente, ale căror rezultate au fost publicate în 1999 de David Dunning și Justin Kruger de la Departmentul de Psihologie al Universității Cornell.

Citește și: Boala misterioasă căruia niciun medic nu i-a găsit leacul. „Sindromul mâinii străine”, sau ce se întâmplă când nu ştie stânga ce face dreapta

Într-o serie de studii care i-au avut ca subiecţi pe studenţii lor de la cursurile de psihologie, cei doi au notat aprecierile acestora despre ei înșiși asupra abilităților de raționament logic, cunoștințelor gramaticale și umorului. După ce li s-au arătat rezultatele testelor proprii subiecților li s-a cerut să estimeze poziția lor în lot: cei competenți și-au estimat poziția corect, în timp ce incompetenții și-au supraestimat poziția. De-a lungul a patru studii autorii au observat că subiecții clasați în ultimul sfert la testele privind umorul, gramatica și logica și-au supraestimat cu mult posibilitățile. Deși testele îi situau la nivelul de 12 % (în al patrulea sfert) ei s-au estimat la nivelul de 62 % (în sfertul al doilea). În același timp, cei cu adevărat pricepuți au avut tendința să-și subestimeze competența lor.

Studiile asupra efectului Dunning-Kruger s-au concentrat asupra subiecților americani. Un studiu asupra unor subiecți din Asia de Est sugerează că asupra acestora acționează un efect contrar efectului Dunning-Kruger. Cei din Asia de Est tind să-și subestimeze nivelul și consideră acest lucru ca o motivație să ajungă în rând cu ceilalți.

Deşi aspectele şi concluziile referitoare la acest subiect sunt încă relativ noi, aprecieri asupra situaţiei în care incompetenţii se cred atotştiutori au fost reflectate de mai mulţi gânditori de-a lungul istoriei.De la Confucius, care spunea că “Adevărata cunoaștere este a-ți ști dimensiunea ignoranței”, la filosoful Bertrand Russell, care se plângea că “Unul dintre cele mai triste aspecte ale vremurilor noastre este că cei care au certitudini sunt proști, iar cei cu imaginație și competență sunt plini de dubii și indecizie”, savanţi au capotat neputincioşi în faţa nătărăilor cu pretenții. Chiar și Charles Darwin remarca abătut că „ignoranța generează mai des încredere în sine decât cunoștințele”. Geraint Fuller, într-un comentariu notează că Shakespeare și-a exprimat aceeași impresie în piesa Cum vă place: „Nătărăii se cred deștepți, dar înțeleptul știe că e prost”.

Trebuie subliniat totuşi că efectul Dunning-Kruger nu poate fi asimilat neapărat unui IQ scăzut și fiecare dintre noi poate fi expus la un moment dat acestui ‘’sindrom de supra-apreciere, supra-estimare’’.

Citește și: Hrană pentru creier. Există o legătură directă între dietă şi sănătatea mentală, ce alimente să consumăm pentru a preveni depresia, boala secolului XXI

O minte ignorantă, sublinia David Dunning, nu este un vas gol şi curat, ci umplut cu o serie de experienţe înşelătoare şi inutile, teorii, fapte, perspective, strategii, intuiţii, certitudini false, unele create încă din copilărie, care, din nefericire, la mulţi oameni, sunt echivalente cu adevărata metacogniţie (cunoaşterea despre propria cunoaştere). În astfel de condiţii, creierul devine “o adevărată maşină de dezinformare” care, cuplată cu incapacitatea de autoevaluare, ar putea limita, pe termen lung, posibilitatea de a evolua a oricui şi de a înţelege că adevărata înţelepciune rezidă în a ne auzi adevărata voce interioară si în a avea o justă reprezentare a propriilor capacităţi intelectuale, afective, profesionale si de a acţiona in consecinţă.

Efectul se poate preveni prin:

– a continua să înveți chiar dacă crezi că ai ajuns să știi foarte multe într-un domeniu;

– a solicita tot timpul feedback de la cei din jur despre ceea ce faci sau despre ideile pe care le ai;

– a te întreba mereu cât de mult știi despre un domeniu.

Sursă foto: inbors.com