Skip to main content

Terra a pendulat dintotdeauna între căldură şi frig. Fiecare perioadă caldă recentă (încălzirea medievală, încălzirea romană etc.) a fost una plină de înflorire pentru viața de pe întreg Pământul, în timp ce perioadele reci, cum ar fi Mica Epocă Glaciară, au înregistrat calamităţi ale culturilor şi au generat foamete, migrații, invazii, boli și moarte.

Nivelul mării crește pe măsură ce straturile de gheață se topesc și scade pe măsură ce se reconstruiesc. Locuitorii de pe coastă și de pe recifele de corali din larg trebuie să migreze întotdeauna spre uscat sau spre mare, sau spre nord-sud, urmând mediul climatic care le este propice.

Citește și: REZOLVĂM O PROBLEMĂ CREÂND-O PE ALTA! CUM AU AJUNS MĂȘTILE DE PROTECȚIE SĂ FIE PRINCIPALII FACTORI DE POLUARE – FOTO

Fazele de încălzire și răcire sunt declanșate de ciclurile sistemului solar, care sunt adesea însoțite de vulcanism, iar acești factori sunt mult mai puternici decât orice influență umană.

Oceanele acoperă peste 70% din suprafața Pământului și sunt factori decisivi în influenţarea vremii și stabilirea tipurilor de climă la diverse latitudini şi diferite meridiane. Când soarele sau dorsalele vulcanice și inelele de foc încălzesc oceanele, se întâmplă două lucruri. În primul rând, apa se evaporă şi formează mai mulți nori, care provoacă umbră, răcesc atmosfera și aduc ploaia pe Pământ.

În al doilea rând, dioxidul de carbon din plante se răspândeşte într-un ritm foarte accelerat în atmosferă, ca bulele dintr-o bere, iar acest lucru face oceanele să devină mai alcaline. Cu umiditate suplimentară și dioxidul de carbon vegetal din atmosferă, toate plantele beneficiază: pădurile se extind, deșerturile se micșorează, iar pajiștile, culturile și plantele marine înfloresc. Toate insectele care trăiesc datorită plantelor şi animalele care pasc pe terenuri sunt, de asemenea, bine hrănite. Şi, în general, fermierii, silvicultorii, pescarii şi locuitorii orașelor trăiesc vremuri mai bune, iar autorităţile sunt fericite că nu au probleme în colectarea taxelor.

Citește și: CE NE PREGĂTESC LIDERII LUMII. PLANUL ÎN 8 PUNCTE AL FORUMULUI ECONOMIC MONDIAL DESPRE CUM VOM TRĂI ÎN 2030. NU VOM MAI CUMPĂRA HAINE, IAR SPITALELE VOR DISPĂREA APROAPE ÎN TOTALITATE

Dar climatul nu are şi a avut niciodată continuitate, iar schimbarea sa şi condiţiile meteorologice variabile au fost dintotdeauna o constantă a vieţii pe Terra. În ultimele milioane de ani, Pământul a avut parte de perioade calde recurente scurte (aproximativ 12.000 de ani), urmate de perioade lungi și brutale de îngheț (aproximativ 80.000 de ani). Mostrele de gheaţă prelevate din miezurile de gheață din Groenlanda arată că temperatura medie a Pământului calculată la 1.000 de ani a atins un vârf în urmă cu aproximativ 7.500 de ani și a avut apoi un trend descendent pentru mai bine de 3.000 de ani.

Cum se prezintă situaţia în momentul de faţă? Au răspuns o serie de experţi recunoscuţi, la cea de-a șaptea Conferință Internațională privind Schimbările Climatice, sponsorizată de Institutul Heartland, şi care s-a desfăşurat primăvara trecută la Chicago. De exemplu, temperaturile au scăzut constant pe Terra, de la sfârșitul anilor 1940 până la sfârșitul anilor 1970. Presa vremii vorbea chiar despre o eră glaciară viitoare. Epocile glaciare s-au produs ciclic la aproximativ fiecare 10.000 de ani, iar zorii uneia noi se întrevăd la orizont. Esențial pentru aceste cicluri naturale este Oscilația Decenală din Pacific (DOP).

Citește și: AM CREAT UN MEDIU CARE NE UCIDE COPIII ŞI NE SĂRĂCEŞTE. FIECARE BUCUREŞTEAN PIERDE ÎN JUR DE 3.000 DE EURO ANUAL, DIN CAUZA POLUĂRII. ÎN ANUL PANDEMIEI CIFRELE ARATĂ CUM NU SE POATE MAI RĂU

La fiecare 25 până la 30 de ani oceanele suferă un ciclu natural în care apa mai rece de mai jos se agită, urcă şi înlocuieşte apa mai caldă de la suprafață, fapt care afectează temperaturile globale. DOP a fost rece de la sfârșitul anilor 1940 până la sfârșitul anilor 1970 și a fost cald de la sfârșitul anilor 1970 până la sfârșitul anilor 1990, similar cu Oscilația Multidecadală Atlantică (AMO).

Dar asta nu este tot. În prezent, experimentăm o perioadă surprinzător de lungă, cu o activitate foarte scăzută a petelor solare. Acest lucru este asociat în istoria pământului cu temperaturi și mai scăzute și mai reci. Modelul a fost văzut într-o perioadă cunoscută sub denumirea de Minimul Dalton din 1790 până în 1830, când temperaturile au scăzut cu 2 grade într-un interval de 20 de ani, iar omenirea a experimentat în acea perioadă şi Anul fără Vară, 1816 (care ar fi putut avea alte cauze care să contribuie pe termen scurt la această situaţie neobişnuită).

Mai rea decât aceasta a fost perioada cunoscută sub numele de Minimul Maunder, din 1645 până în 1715, care au fost văzute doar aproximativ 50 de pete solare într-o perioadă de 30 de ani în cadrul ciclului, comparativ cu un număr tipic de 40.000 până la 50.000 de pete solare în astfel de perioade, în epoca modernă. Minimul Maunder a coincis cu cea mai rece parte a Micii Ere Glaciare, pe care Terra a suferit-o între 1350 și 1850. De asemenea, Minimul Maunder a generat o scădere bruscă a producției agricole și o răspândire largă a bolilor printre oameni.

Citește și: TRANSFORMAREA PLASTICULUI ÎN MÂNCARE, ULTIMA INVENŢIE A SAVANŢILOR. ESTE CAMPANIA DE RECICLARE DOAR O MARE FRAUDĂ? PESTE 90% DIN PLASTICUL PRODUS ÎN ULTIMII 70 DE ANI NU A FOST NICIODATĂ RECICLAT, CIFRE ŞI DATE CARE ARATĂ CÂT DE SUFOCAT E MEDIUL

Există întotdeauna fluctuații pe termen scurt, dar în prezent noi am trecut de vârful de încălzire. Practic, trăim acum în ultimele zile ale perioadei calde a Holocenului. Pot exista scurte explozii de încălzire, dar marea tendință este de scădere şi urmează o perioadă de răcire preponderentă.

Pe măsură ce încălzirea ciclică solară scade, suprafaţa solidă a planetei se răcește mai repede decât adâncul oceanelor. Apa se va evapora din oceanele calde încă și va cădea sub formă de ploaie şi zăpadă pe uscat. Iar în ritmul acesta repetitiv zăpada și gheața vor avansa din nou peste limita de cultivare a culturilor cerealiere şi de alte tipuri din nord, împingând-o treptat tot mai către sud.

Evaporarea continuă determină în curând răcirea oceanelor, care apoi absorb din nou umezeala atmosferică și dioxidul de carbon. Plantele suferă întotdeauna foarte mult atunci când atmosfera rece şi uscată, iar când plantele suferă, animalele și oamenii se confruntă cu foametea şi sărăcia.

Industriile și orașele alimentate cu cărbune, petrol, gaze și energie nucleară sunt în mare parte imune la schimbările climatice. Cu toate acestea, omenirea face un joc climatic uriaș, demonizând hidrocarburile și energia nucleară fiabilă și se grăbeşte spre energie intermitentă, dependentă de climă, cum ar fi cea eoliană și solară.

Perioada caldă a Holocenului este aproape încheiată. După căldura abundentă de astăzi vine faza rece, uscată și flămândă a climatului Pământului. Să nu ne dăm seama prea târziu că această căldură care păstrează viaţa înfloritoare sub toate aspectele nu este de fapt o amenințare. Răcirea care urmează este amenințarea mortală.