Skip to main content

I se spune „Sindromul mâinii străine sau extraterestre”, dar şi „Sindromul Dr. Strangelove”, şi este considerat o ciudăţenie a zilelor noastre, terifiant pentru pacienţi şi confuz pentru medici. Rămâne deocamdată unul dintre misterele ştiinţei, o situație interesantă în care o persoană își pierde controlul mâinii, care începe să acționeze independent, ca şi cum aceasta ar avea o minte proprie. Cei care suferă de sindrom sunt conştienţi de mişcare şi simt ceea ce simte mâna, dar au adesea senzaţia că nu au niciun control asupra ei.

Tulburarea se manifestă aproape întotdeauna pe partea non-dominantă (dacă eşti dreptaci, mâna ta străină ar fi cea stângă), iar mulţi pacienţi ajung în punctul în care se referă la mână ca fiind o altă persoană, dându-i chiar şi un nume.

Citește și: Hrană pentru creier. Există o legătură directă între dietă şi sănătatea mentală, ce alimente să consumăm pentru a preveni depresia, boala secolului XXI

Simptomele variază de la apucarea şi eliberarea compulsivă a unui obiect până la acte diametral opuse voinţei persoanei, precum stingerea unei ţigări imediat după ce mâna cealaltă a aprins-o sau desfacerea nasturilor unei cămăşi pe măsură ce mâna cealaltă îi închide. Aflaţi între cele două extreme, unii bolnavi îşi pot controla braţul cu mari eforturi, deşi chiar şi atunci mişcările pot fi inexacte. De exemplu, în timp ce încearcă să-şi atingă vârful nasului, ajung să-şi atingă, de fapt, umărul. Au existat şi cazuri extreme, în care mâna a atacat şi chiar a încercat să stranguleze cu o funie persoana de care este ataşată, spun cei de la Elytis Hospital.

Sindromul în sine este doar unul din numeroasele tulburări similare, fiecare fiind produsul unui anumit tip de traumă sau leziune cerebrală. Cele mai întâlnite (sau cel puţin cel mai bine documentate) cazuri de sindrom al mâinii străine implică epileptici care au suferit voluntar o operaţie de separare a emisferelor cerebrale, încercând să-şi controleze crizele convulsive; totuşi, s-a întâmplat ca sindromul să apară şi la oameni care au avut tumori sau atacuri cerebrale, infecţii sau anevrisme.

Nu există niciun remediu cunoscut pentru această boală, deşi ea poate fi de obicei controlată dându-i mâinii „străine” ceva de făcut, cum ar fi să ţină un baston atunci când eşti în public, astfel ca aceasta să fie ocupată.

Citește și: Mituri medicale. 10 lucruri despre migrene, explicate de trei mari specialişti. Ce rol au cafeaua, nutriţia şi stilul de viaţă în prevenirea şi tratarea lor

Unele dintre descrierile literare și cinematografice ale mâinii străini se suprapun bine cu sentimentele sau rapoartele pacienților anarhici. Cu toate acestea, William Boyd, în nuvela sa „Situații bizare”, a îmbrățișat o interpretare anatomică a sindromului. Personajul principal al acestui roman nu știe dacă mâna stângă a împușcat-o sau nu pe soția celui mai bun prieten al său. El fusese supus unei operații cunoscută sub numele de calosotomie, în care chirurgii tăiau pachetul de fibre albe care se unesc celor două emisfere cerebrale. Într-adevăr, ca urmare a descoperirii specializării emisferelor stângi și drepte, o secțiune a corpului calos (fie chirurgical, fie datorită unui proces patologic) a fost considerată a fi singura responsabilă pentru „mâna străină”.

O tulburare similară şi la fel de bizară este sindromul integrităţii identităţii corporale (SIIC), care pare să fie pur psihologic. Oamenii care suferă de această tulburare se simt şi ei ca şi cum unul dintre membre nu ar face, de fapt, parte din ei. Dar, în loc să trăiască în continuare cu acesta, au o dorinţă foarte puternică de a-şi amputa membrul problematic. Aşa cum spun psihiatrii, „se crede că motivaţia din spatele modificării corporale dorite este o nepotrivire între schema corporală reală şi cea percepută”. Cum boala nu este inclusă în Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale IV, majoritatea oamenilor suferind de aceasta primesc un tratament formal minim sau chiar inexistent.

Citește și: ”Karoshi” – Moartea de epuizare sau ravagiile suprasolicitării la locul de muncă. Tragedia pe care Japonia a “exportat-o” în toată lumea

În cadrul unui studiu din 2005 s-a descoperit că, din 52 de bolnavi de SIIC, 9 şi-a amputat un membru, iar 6 dintre aceştia au folosit „metode care au pus subiectul în pericol de moarte”.

One Comment

Leave a Reply

one × 5 =