Skip to main content

Dacă sunteți ca una dintre milioanele de persoane care suferă de depresie, probabil vi s-a spus că trebuie să luați medicamente, deoarece creierul dvs. nu funcționează corect. Pur și simplu nu produce substanțe chimice precum serotonina, GABA, dopamina, oxitocina, DMT endogen sau alte triptamine de care are nevoie pentru a vă simți calm, sigur și fericit. “Luați această rețetă și poate și pe aceasta și vă putem repara creierul dereglat”, vă spun medicii.

Mulți am încercat această abordare farmaceutică a depresiei noastre sau am urmărit persoanele pe care le iubim încercând-o, doar pentru ca într-un final sa privim aceste medicamente eșuând lamentabil. Mai mult decât atât, în multe cazuri,  pastilele care ni se administrează conțin substanțe chimice dăunătoare sănătății care modifică sistemul nostru digestiv, afectează sistemul nostru nervos, modifică funcția suprarenală și multe altele, dar când suferi ai lua orice ca sa scapi de probleme.

Astfel, aceste medicamente ar putea ameliora unele dureri după ce o vreme ai luat un tratament consistent, dar cumva depresia își ridică mereu capul urât, ne terorizează si ne macină Și pentru că ni s-a spus că creierul nostru este dereglat și că aceste medicamente îl vor rezolva, ne simțim și mai confuzi și bulversati atunci când medicamentele încep să dea greș. Dacă ați luat vreodată o doză maximă de medicament antidepresiv sau anti-anxietate știți exact ce presupune acest ciclu vicios. Știți cât de descurajat poate deveni cineva știind că singurul lucru despre care stia ca-l paore ajuta poate a eșuat in încercarea de a-l vindeca.

Citește și: Cât de sănătos sau nociv este să dormi în timpul zilei. Experţii în somn ne spun cât şi cum să dormim şi riscurile la care ne expunem dacă depăşim limitele

Această reacție la antidepresive nu este însă una ciudată, ba chair este destul de normala, comună chiar. Oamenii de știință de top recunosc chiar și acum că noțiunea creierului „dezechilibrat chimic” este depașită. Acest fapt a fost în mare parte dovedit deja în studiile clinice ale acestor medicamente. Majoritatea specialiștilor folosesc ceva numit Scala Hamilton pentru a determina unde vă aflați pe un continuum între extazul pur și tendințele suicidare. Doar ca referință – a dormi suficient poate crește scorul Hamilton cu 6 puncte. Consumul de alimente organice de înaltă calitate, pe bază de plante, vă poate aduce încă 6 puncte pe scara Hamilton. Ascultarea muzicii care iti place sau petrecerea timpului cu prietenii îți poate aduce mai multe puncte – aducându-te teoretic mai aproape de bucurie și indepartandu-te de descurajare și depresie.

Și, în mod surprinzător, Agenția Federală a Medicamentului (FDA) a aprobat medicamente care oferă o creștere statistic nesemnificativă pe scala Hamilton (HAM-D), a dispoziției generale a cuiva. În unele cazuri este vorba de o creştere de doar 0,01, iar FDA spune că firma care produce medicamentul poate să o vândă fără griji de recurs legal. Ghidurile proprii ale FDA   nu sunt nici măcar clare în ceea ce privește relevanța statistică, pentru a da undă verde unui medicament. Mai mult, un medicament poate fi testat de nenumărate ori pentru a obține un rezultat „pozitiv” – ceea ce înseamnă că modifică  scala HAM-D , în timp ce rezultatele negative, de numărul zecilor sau poate chiar al sutelor pot fi pur și simplu ignorate. Asta nu o împiedică pe Pfizer să afirme într-o reclamă de televiziune pentru Zoloft că  „depresia este o afecțiune medicală gravă care poate fi cauzată de un dezechilibru chimic” și că  „Zoloft lucrează pentru a corecta acest dezechilibru”.

Profesorul  Tim Kasser  din Illinois a făcut cercetări care indică două cauze importante ale depresiei, care nu au nicio legătură cu cele de mai sus. Cu cât viața ta este condusă mai mult de valori extrinseci, cu atât vei deveni mai deprimat și anxios, cu atât vei trăi mai mult o viață goală, nesatisfăcătoare.

Citește și: Hrană pentru creier. Există o legătură directă între dietă şi sănătatea mentală, ce alimente să consumăm pentru a preveni depresia, boala secolului XXI

O motivație intrinsecă de a face ceva ar echivala cu dorința de a învăța să cânți la pian, pentru că îți place modul în care sună instrumentul. Un motiv extrinsec pentru a învăța să cânți la pian ar fi că te simți vinovat că părinții tăi au investit mii de lei pentru lecții, chiar dacă nu ai niciun interes real în a cânta.

Societatea noastră este dominată  de valori extrinseci. Suntem constrânși în mod constant să credem că a cumpăra, a consuma, a ne arăta sau a demonstra modul în care privim în exterior ne va aduce bucurie. Alte cauze non-biologice ale depresiei pot fi un job care nu îi aduce satisfacţie, traume din copilărie sau  o viaţă trăită în sărăcie. Doctorul Vincent Felitti  din San Diego a studiat astfel de cauze non-biologice,  lucrând pe segmentul obezității. El a luat sub observaţie oameni care erau extrem de graşi – de peste 180 kg. Felitti a decis să nu le dea mâncare pentru o vreme și să le susțină sănătatea în timp ce slăbeau, cu vitaminele și substanțele nutritive de care aceştia aveau nevoie. Participanții au fost supravegheați medical în timpul acestui proces alarmant de simplu. Și au slăbit. Oamenii care au slăbit până la 60 kg, dar apoi sa întâmplat ceva la fel de uimitor.

Persoanele care au pierdut toată greutatea, au început la fel de repede să o pună înapoi în câteva săptămâni. Dr. Felitti nu putea să înțeleagă ce se întâmpla, până când a contactat-o pe una dintre pacientele sale, Susan, punându-i câteva întrebări interesante. El a început întrebând-o când a început să devină supraponderală în copilărie. Susan a spus că nu-și mai amintește, dar era în jurul vârstei de 11 ani. Dr. Felitti a întrebat dacă își poate aminti ceva anume care i s-a întâmpla la acea vârstă, iar Susan a  răspuns: „Da, atunci bunicul meu a început să mă violeze”.  Dr. Felitti a descoperit că 55% dintre persoanele din grup au fost abuzate sexual și s-au îngrășat imediat. Astfel și-a dat seama că acest lucru care părea irațional – creșterea extremă în greutate – îndeplinea de fapt o funcție extrem de necesară. După cum i-a spus Susan, „Excesul de greutate este trecut cu vederea și asta trebuie să fiu”.

Citește și: ”Karoshi” – Moartea de epuizare sau ravagiile suprasolicitării la locul de muncă. Tragedia pe care Japonia a “exportat-o” în toată lumea

S-a dovedit că multe dintre femeile obeze se îngrăşaseră dintr-un motiv inconștient: să se protejeze de atenția bărbaților, despre care credeau că le vor face rău. Felitti și-a dat seama brusc:  „Ceea ce percepusem noi ca problemă – obezitatea majoră – era de fapt, foarte frecvent,  soluția la probleme despre  care restul dintre noi nu știa nimic”.

Acest lucru induce întrebarea – cu șomaj masiv, traume din copilărie rampante care indică un risc de șapte ori mai mare pentru depresie și o creștere de 4.000 la sută a consumului de  droguri, ce ne spune psihicul colectiv despre lumea în care trăim? Nu avem un creier disfuncțional. Creierul nostru funcționează exact așa cum ar trebui – ne avertizează doar că ceva nu este în regulă cu lumea în care trăim.

Creierul nostru încearcă să  ne ajute să trăim. Devenim deprimați și anxioși, deoarece el chemă acele răni la suprafață, astfel încât să poată fi vindecate. Dacă continuăm să le tratăm cu medicamente, rănile vor reveni la țărm doar cu şi mai multă răzbunare, până când vom înțelege în cele din urmă Scopul Superior al durerii. Așa cum alimentele pot fi toxice pentru corpul nostru, la fel și stresul. Experiențele adverse din copilărie,  coroborate cu normele sociale reale de instigare a depresiei, confirmate astăzi, au creat o epidemie de depresie.

După cum a spus Rumi, „lumina intră acolo unde este rana”, iar diagnosticul clinic al  „creierului dereglat” este atât de depăşit, încât avem nevoie de o nouă definiție pentru depresie.

Amuzant cum creierul nostru nu poate fi păcălit. Doar forțându-i să producă mai multă serotonină, asta nu face ca în mod magic durerea nevindecată sau neprocesată să dispară. Creierele noastre nu numai că NU sunt rupte, ci sunt geniale. Ele nu vor ceda – chiar și atacate cu medicamente recomandate de doctori – până când nu ne vindecăm cele mai profunde răni.

Sursă foto: pexels.com